ACARIENII DIN PRAF
Aspect:
- Au o lungime cuprinsă între 0,2-0,4 mm.
- Culoare albă şi corp rotund.
- Animalele adulte şi nimfele prezintă 4 perechi de picioare, cum este specific arahnidelor.
- Larvele au aproximativ 0, 1 mm lungime şi posedă numai 3 perechi de picioare.
Biologie:
- O femelă acarian depune zilnic 1-2 ouă, având dimensiuni până la 0, 4 mm fiecare, din care ies larvele cu 6 picioare.
- Astfel în decursul vieţii unei femele adulte, ce durează 6 săptămâni, ea poate depune 40 – 80 de ouă.
- După năpârlirea larvelor, ele intră într-un stadiu incipient de nimfă.
- În continuare, pe parcursul evoluţiei nimfei au loc mai multe năpârliri, după fiecare năpârlire urmând un nou stadiu de evoluţie a nimfei, care se va transforma, într-un final, în acarian adult.
- Evoluţia embrionară şi larvară (de la stadiul de ou la cel de acarian adult) durează între trei şi patru săptămâni.
Răspandire:
- Acarienii din praf sunt răspândiţi în toată lumea şi pot fi găsiţi până la altitudinea de 1300 m.
- Pot fi găsiţi în tapiţeria patului, cuverturi, saltele, mobile tapiţate şi alte materiale textile, unde se hrănesc cu bucăţile de piele moartă ale animalelor şi oamenilor.
- Pe glob exista circa 150 de specii de acarieni de praf, cele mai des întâlnite specii fiind Dermatophagoides pteronyssinus, urmată de specia Dermafophagoides farinae .
- Cu un număr mai mie de indivizi apar şi speciile Euroglyphus maynei şi Glycyphagus domesticus în casele oamenilor.
Dăunător:
- Tipic dăunător pentru igienă.
- Acarienii nu produc pagube materialelor sau alimentelor.
- Ei răspândesc, datorită mobilităţii lor, ciuperca de mucegai Aspergillus repens. Pe lângă acestea, un acarian elimină pe parcursul vieţii de aproximativ 200 de ori greutatea sa în particule de excremente (fecale).
- Pentru fiecare gram de praf există mii de acarieni şi compuşi din particulele de excremente ale acestora.
- PParticulele de excremente şi proteinele corpului acarienilor pot provoca oamenilor sensibili reacţii alergice (alergii la praf).
- Simptomele alergiei la praf sunt iritaţii ale pielii, acces de strănutat, rinită alergică (nas înfundat), lăcrimarea şi înroşirea ochilor, tulburări de respiraţie şi astm bronşic.
- Unele reacţii alergice, cum ar fi simptomele astmatice, pot fi extrem de grave, punând în pericol chiar viaţa persoanei în cauză. De aceea oamenii sensibili la alergenii acarienilor de praf trebuie neapărat să urmeze un tratament medical adecvat, în decursul căruia să fie desensibilizaţi (hiposensibilizare) şi să primească antihistaminice.
Prevenire:
- În primul rând trebuie avută grijă ca, în case, umiditatea aerului să fie menţinută sub un anumit nivel, de aceea este necesară aerisirea zilnica a camerelor, lăsând uşile şi ferestrele deschise.
- Paturile şi saltelele trebuie scuturate şi aerisite, pentru a înlătura umezeala, care favorizează şi apariţia ciupercilor.
- Pernele şi plăpumile trebuie cât mai des spălate; pe lângă acestea aşternuturile de pat ar trebui schimbate şi curăţate mai des, înlăturând astfel resursele de hrană ale acarienilor.
- Dacă se aspiră şi se curăţă casa în mod regulat, particulele de excremente şi produsele năpârlirii pot fi reduse.
- Persoanele, care sunt alergice la acarieni, ar trebui să înlăture preventiv toate materialele textile, ce ar putea servi drept habitat al acarienilor, şi să renunţe la lucrurile pe care se depune uşor praful şi care se curăţă greu, precum jucăriile de pluş.
- Pentru oamenii alergici există de asemenea aşternuturi speciale, ce nu permit înmulţirea acarienilor.
Combatere:
- Combaterea pe căi chimice a invaziei de acarieni se face cu ajutorul acaricidelor.
- Folosirea acestora trebuie repetată odată la trei luni, pentru a obţine rezultate durabile.
- Combaterea în paralel a ciupercii de mucegai Aspergillus repens, de care au nevoie acarienii pentru predigerarea hranei, este posibilă prin intermediul fungicidelor.
...................................