MUSCA DOMESTICA
Aspect:
- Au lungimea între 4-8 mm.
- Culoare roşu — ruginiu până la maro închis cu picioarele şi antenele gălbui.
- Aripile au fost reduse la forma şi dimensiunea unor solzi, care sunt retezaţi la spate; de aceea ploşniţele de pat nu pot zbura.
- Antenele sunt compuse din patru segmente, având segmentul de bază foarte scurt.
- Stadiile larvare sunt foarte asemănătoare insectelor adulte.
Biologie:
- O femelă depune zilnic între unu şi 12 ouă.
- Pe parcursul vieţii, femela depune 200-300 de ouă.
- Acestea sunt prinse şi lipite în locul de clocire (crăpături, pe haine sau draperii sau în spatele tablourilor) printr-o secreţie solubilă în apă.
- La o temperatură de 25° C evoluţia de la stadiul de ou la cel de insectă adultă durează circa 4-6 săptămâni, iar larvele eclozează în două săptămâni.
- Ploşniţele de pat trec prin cinci stadii larvare; după fiecare năpârlire larvele trebuie să se hrănească cu sânge.
- În acest sens ele preferă sângele de om, dar se hrănesc şi cu sânge de mamifere mici şi păsări.
- După fiecare etapă de hrănire cu sânge, insectele pot rezista perioade lungi fără hrană.
- Ploşniţele sunt insecte nocturne, pe timp de zi ascunzându-se în găuri si crăpături.
Răspândire:
- Se presupune că ploşniţa de pat este originară din Asia şi că ea s-a răspândit în toată lumea datorită oamenilor.
- În Europa Centrală şi de Est ea apare numai în casele oamenilor şi în coteţele de păsări domestice.
Dăunător:
- Intră în categoria agenţilor supărători, fiind totodată şi dăunătoare pentru igiena şi parazit.
- Ele ies noaptea din ascunzişuri şi vin la oamenii care dorm, pentru a se hrăni cu sângele lor.
- Persoanele sensibile fac, în urma înţepăturilor, un fel de urticarie şi au o senzaţie intensă de mâncărime în acele zone.
- Aceste simptome sunt cauzate de o secreţie anti coagulantă, pe care ploşniţa o injectează când înţeapă, pentru a împiedica coagularea sângelui.
- Prin scărpinat, locul înţepăturii se poate infecta; la oamenii extrem de sensibili pot apărea chiar şi tulburări de vedere.
- Ploşniţa de pat poate transmite de asemenea şi hepatita B; pe lângă aceasta s-a mai constatat Ia ploşniţe şi prezenţa altor viruşi, printre care şi hepatita C şi HIV.
- Transmiterea acestor viruşi la om nu a putut fi încă dovedită ştiinţific.
Prevenire:
- Locurile în care s-ar putea ascunde ploşniţele (găuri şi crăpături) trebuie preventiv aspirate.
- Ca măsură de siguranţă, paturile se pot muta din apropierea pereţilor.
Combatere:
- Ascunzătorile posibile trebuie acoperite.
- Combaterea directă poate fi făcută cu ajutorul insecticidelor de contact.
- O altă metodă constă în creşterea temperaturii camerei la 55° C timp de o zi şi jumătate.
- La aceste valori ridicate ale temperaturii sunt eliminate toate stadii de evoluţie ale ploşniţei de pat.
- Măsurile de combatere a invaziei ar trebui întreprinse de o firmă specializată de dezinsecţie.
...................................